Educația – ”prioritate națională”?

27/05/2018 Blog, Mofturi

Cum ne-am putea aștepta ca politicienii, dispunând ei înșiși, în marea lor majoritate, de o educație neconvingătoare, să priceapă contribuția determinantă pe care deficiențele sistemului de educație o au la înapoierea pe plan economic, social și cultural a României în raport cu statele avansate ale lumii?

Iată câteva date:

  • Educația este, pe hârtie, o “prioritate națională” conform art. 2 (7) din “Legea Educației Naționale” nr 1/2011.
  • Articolul 8 din aceeași Lege stipulează obligația statului de a aloca anual minimum 6% din PIB-ul anului respectiv, dar angajamentul acesta nu a fost niciodată onorat până astăzi.
  • La începutul noului an școlar s-a anunțat (pentru a câta oară) că școlile noastre își desfășoară activitatea în localuri fără autorizație de funcționare (peste 4.000 de clădiri şcolare).
  • Abandonul şcolar face ravagii. În fiecare an, peste 270.000 de tineri părăsesc timpuriu şcoala în România. 
  • 42% dintre tinerii din România sunt analfabeți funcțional (media europeană este de 20%).
  • România se află în prezent pe ultimul loc din Europa în privința cuantumului din PIB alocat pentru educație.
  • 230.000 dintre elevii din România nu au toalete în interiorul şcolii.
  • În țara noastră, după recentele creșteri salariale, salariul unui profesor începător ajunge la 8400 euro anual, în timp ce în Finlanda aceeași categorie socială, e drept, în condițiile unei concurențe mult mai severe pentru ocuparea posturilor didactice, are o retribuție anuală bruta de circa 4 ori mai mare, între 31000 şi 33000 de euro.

Concluzie:

Toate guvernările din ultimii 28 de ani au declarat formal educația o “prioritate națională”, dar s-au mulțumit în cel mai bun caz cu programe de așa-zisă reformă, care n-au făcut decât să agraveze simptomele deja existente ale crizei: calitatea tot mai deficitară a actului didactic, rezultatele slabe obținute la sfârșitul ciclurilor de școlarizare și la testele evaluative internaționale de tip PISA și abandonul școlar în creștere. Vectorul acestui eșec a fost acceptarea tacită a subfinanțării sistemului de învățământ.